Un suflet ratacit [Partea 1 ]

O noua scoala ,intr-un nou oras , o facea sa se simta oarecum ciudat si singura … Ideea de lume noua nu o prea incanta… Yoona avea doar 17 ani si incerca sa zambeasca mereu,dar distanta fata de orasul in care locuise o facea sa se instraineze de vechii ei prieteni,cu care avea totusi atatea amintiri .

Insa scoala incepuse ,iar durerea de stomac din cauza stresului era prezenta…

Isi tinea laptopul cu ea tot timpul ,rascolind printre chestii vechi care ii aduceau aminte de zile senine .

Ajungand la scoala toata lumea o privea … Faptul ca lumea “se holba” la ea o facea sa se simta prost ,insa incerca sa isi tina capul sus .

Coincidenta facea sa fie in aceasi clasa cu cel mai popular baiat din scoala,desi nu stia asta .

Fusese prezentata in fata clasei,un moment extrem de jenant,toti ochii erau indreptati spre ea ,iar ea era lipsita de orice reactie .

In timpul orei incerca sa fie atenta la ceea ce zicea profesorul ,dar gandul ei zbura in cu totul alte locuri .

In timpul pauzei iesi in curtea scolii si se aseza pe o banca … Ochii persoanelor care treceau pe langa ea o priveau pe furis ,barfind parca doar din priviri . Pe o alta banca doi dintre colegii ei ,priveau spre ea discutand [cel mai popular baiat al scolii si prietenul lui cel mai bun] .

Kevin : Pare destul de retrasa … si totusi destul de adorabila

Alexander : Mda … nu-mi pasa … zise cu o aroganta nemarginita privind in gol

Kevin : Doamne hyung tie iti pasa vreodata de ceva anume ? Tch!

Nezicand nimic Alexander privi spre ea pentru cateva secunde .

Alexander : Poate ca nu ! intre timp se ridica si pleca spre intrarea in scoala .

Trecusera cateva zile ,in care ea tot nu cunoscuse pe nimeni ,dar asta nu o deranja . Ideea de noi prieteni o stresa oarecum. Nu o incanta faptul ca va trebui sa vorbeasca despre ea . Alexander,desi tipul popular al scolii ,era si el genul singuratic,nu prea vorbaret,care isi petrecea timpul liber cantand de unul singur . De cele mai multe ori era serios si ingandurat ,insa asta nu deranja pe nimeni . Toata lumea era obisnuita cu comportamentul lui arogant ,dar se pare ca asta le atragea pe fetele liceului ,dar nimeni nu se intreba de ce el este asa .

Era vineri. Toata lumea e incantata de aceasta zi … La ultima ora directorul intra in clasa ,avand un anunt important …

-Buna ziua ! As vrea sa va anunt ca peste doua saptamani scoala noastra va participa la un concurs de dans . As vrea ca pana luni sa va alegeti un partener .

“HUH ? Super …Dans …De ce nu se pot face altfel de lucruri la care nu e nevoie de un partener ?? O sa fiu eu cu mine …eu si geamana malefica … Eu si prietenul meu imaginar … “ isi zise ea in minte fara sa observe ca se sunase ,iar in fata ei statea “baiatul perfect” al scolii.

Alexander : Ya ! Pamantul catre Yoona! zise el cu aceasi figura aroganta .

Yoona : Huh ? Scuze …

Alexander: Mda … vroiam sa te intreb daca vrei sa fii partenera mea …

Yoona : Poftim ? A…da…sigur , zise ea confuza fiind lipsita de reactie

Pe moment nu isi dadu seama de ceea se intamplase .

Weekendu` trecuse extrem de rapid .

Pleca in fuga de acasa . Ajungand la scoala,intra in fuga in sala de dans .

Alexander : De ce ai venit atat de tarziu ? isi pastra aroganta,dar totusi zambind in sinea lui .

Yoona : Am avut ceva probleme cu ceasul ,zise zambind timid

Dupa ore pleca incet,gandindu-se la ziua de azi si la clipa cand o sa ajunga acasa si se va tranti in pat .

Cei doi prieteni,Kevin si Alexander mergeau in urma ei …

Kevin : Hyung ce e cu tine ? Azi ai fost ceva mai bine dispus decat deobicei .

Alexander: Nu …nu e nimic …de ce crezi ca ar fi ceva anume?*razand panicat* … Oh…uite-o pe Yoona . Ya ! Yoona-ah !!

Yoona se intoarse cu o privire confuza ,desi simtind ceva ciudat cand ii auzi vocea lui Xander .

Zambi timid si ii saluta respectuos pe cei doi .

Ajunsi in dreptul ei ,ea facu cunostiinta cu Kevin si incepura sa vorbeasca despre marele eveniment .

Kevin : Yoona ,tu pe cine ai ca partener ?

Yoona : Pe Alexander …

Kevin : Oh…Deci asa se explica multe…hyung , zambind oarecum malefic pana cand primi un ghiont de la Xander .

Yoona : Aaa…Aici stau eu ,deci ne vedem maine la scoala . Pa !

Ei plecand mai departe …

Kevin : Nenorocitule,iti place de ea !

Xander : Ba nu ! Tch !

Kevin : Hyung o place pe eonni ,zicand asta pe un ton draguts totusi tachinant pentru Xander

Xander :  Ban u . Suntem doar parteneri pentru un dans .

Ceva il facea pe Xander sa fie mai fericit in fiecare zi … Oare chiar o placea sau felul ei de a fi [ Copilaroasa,oarecum impiedicata] il facea sa fie asa ?

 Mai era doar o zi pana la evenimentul scolii asa ca cei doi repetau dupa ore in sala de dans a scolii .

Ziua de azi parea san u fie una prea “luminata” pentru Xander  .

Xander : Crezi ca poti sa fii mai atenta  cand dansezi ? ai ramas in urma

Yoona : Eu ? tot eu am ramas in urma ?!

Xander : Da …incearca sa dansezi mai bine de data asta !!

Yoona : Tot timpul esti asa arogant?

Xander : Tch !

Yoona : Incep sa ma intreb ce vad toate fetele din scoala la tine … Esti de o aroganta incredibila, incerci sa ii faci pe cei din jurul tau sa se simta inferiori !Cine dracu te crezi ?!

In acel moment Yoona nu simtea decat ca trebuie sa plece de acolo ,asa ca intr-un moment usa se tranti … Ea pleca . Pe fata lui Xander se observa oarecum tristetea si presiunea adevarului care tocmai il lovise .

Yoona ajunsese acasa,se tranti pe patul ei incepand sa planga .

“Aish~ baiatul ala,cum poate fi atat de ingamfat ? Cine naiba te crezi Lee Alexander ? Nu esti Dumnezeu ! “

Xander pleca si el acasa,abatut … pe drum observa cateva cupluri ,iar ceva din el se rupea … Cateodata se intreba singur de ce se razbuna pe lume … Vazand acele cupluri se gandi la Yoona… Intr-adevar sentimentele pe care doarea sa le simta incepeau sa prinda viata … Incepea sa o placa . 

PS : Imi pare rau ca folosesc unele cuvinte care nu sunt in romana,pe mine ma ajuta,deoarece ma gandesc altfel la personaje  ,e o chestie greu de explicat :D . 

Hyung = asa zic baietii mai mici [la varsta] celor mai mari , initial inseamna frate mai mare

Eonni = Sora mai mare

-ah = Forma de a striga pe cineva [in Coreea :D ]

Cealalta fata.

   Acopera-ti,acopera-ti ranile cu un strat fin de machiaj si minte-te ca nimeni nu va observa diferenta.Tu stii deja ca toata lumea te va intreba "Esti bine?" dar prea putine persoane isi vor da seama ca acel "Da" pe care l-ai murmurat semana mai mult cu un strigat de ajutor.
   Trebuie sa treci peste,sa uiti,sa traiesti printre fiinte pe care le detesti,dar cel mai important este ca trebuie sa te schimbi.Dar nu reusesti.Ritmul lor,al "oamenilor de afara",e prea nebun,si nu il intelegi.
    In cazul meu,prea putine persoane si-au dat seama ce ascund sub masca pe care o port zilnic,si pe care uneori ajung sa o confund cu propriul chip.Unora pur si simplu nu le pasa,altii pur si simplu nu vad,fie ca nu ii las eu sau nu pot ei.
     Si uneori ma intreb daca merita sa fac ceva ca sa schimb mersul firesc al lucrurilor,dar tot nu fac nimic..

Poveste.

 Nu este scrisa de mine,am gasit-o si am spus sa o impartasesc si cu voi ^.^

 Copilul îsi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat întreabă:
- Scrii o poveste care ni s-a întâmplat nouă? Sau poate o poveste despre mine?
  Bunicul se opri din scris, zâmbi si-i spuse nepotului:
- E adevărat, scriu despre tine. Dar mai important decât cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar plăcea să fii ca el, când vei fi mare.
Copilul privi creionul intrigat, fiindcă nu văzuse nimic special la el.
- Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am văzut în viata mea!
- Totul depinde de felul cum privesti lucrurile. Există cinci calităti la creion, pe care, dacă reusim să le mentinem, vom fi totdeuna niste oameni care trăiesc în bună pace cu lumea.

1. Prima calitate: poti să faci lucruri mari, dar să nu uiti niciodată că există o Mână care ne conduce pasii. Pe această mână o numim Dumnezeu si el ne conduce totdeauna conform dorintei lui.

2. A doua calitate: din când în când trebuie să mă opresc din scris si să folosesc ascutitoarea. Asta înseamnă un pic de suferită pentru creion, dar până la urmă, va fi mai ascutit. Deci, să stii să suporti unele dureri, pentru că ele te vor face mai bun.

3. A treia calitate: creionul ne dă voie să folosim guma pentru a sterge ce era gresit. Trebuie să întelegi că a corecta un lucru nu înseamnă neapărat ceva rău, ceea ce este neapărat este faptul că ne mentinem pe drumul drept.

4. A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioară, ci mina de grafit din interior. Tot asa, îngijeste-te de ce se întâmplă înlăuntrul tău.

5. A cincea calitate: lasă totdeauna o urmă. Tot asa, să stii, că tot ce faci în viată va lăsa urme, astfel că trebuie să încerci să fii constient de fiecare faptă a ta.
- Paulo Coelho