marți, 10 iulie 2012
Nu ma inteleg nici eu
M-am obisnuit de mult timp,
cu gandul ca nimeni nu intelege,
dar cel mai tare a durut
cand mi-am dat seama ca nu ma inteleg nici eu.
Am petrecut atat de mult timp
alergand printre propriile ganduri,
dar niciodata nu a contat,
pentru ca nu ma inteleg nici eu.
Eu nu ma lupt cu destinul,
ci cu propriile ganduri,
si cand gandesc asa,
parca nu ma inteleg nici eu.
Nimeni nu ma va intelege vreodata,
pentru ca nu ii voi lasa,
dar nici nu am pretentia sa ma inteleaga cineva,
atata timp cat nu ma inteleg nici eu.
Articol scris pentru MWB dupa o tema propusa de Tibi:
Monologul interior: oricât de mult am analiza oamenii, nu vom ști niciodată cu adevarat ce gândesc ei.
Ce fac oamenii când sunt singuri în mintea lor?
Putem citi gândurile oamenilor sau doar ne permit ei să le intuim?
Oamenii se luptă cu viața sau doar cu sinea lor?
Alte articole inscrise in concurs:
Unui strain
Vocea constiintei
Esti sigur de ceea ce vezi?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Foarte frumoasa poezioara, se muleaza perfect pe tema propusa, dar mai ales ofera niste raspunsuri sincere si profunde, care te fac sa te gandesti (ca cititor). Totodata, este trist ca nu reusim - ca oameni - sa fim impacati cu noi insine, dar avem pretentia sa ne intelegem bine cu ceilalti.
RăspundețiȘtergereMa bucur ca iti place :)
Ștergere>:D<
ȘtergereMda, nici eu nu ma inteleg pe mine de multe ori...
RăspundețiȘtergereTrebuie sa invatam sa ne ascultam :D
ȘtergereNici eu nu ma inteleg pe mine,de aceea nici nu prea am pretentia sa ma inteleaga cineva...
RăspundețiȘtergereAsa gandesc si eu :D
ȘtergereContrar celor spuse până aici, eu mă înţeleg foarte bine. Ştiu ce vreau şi ştiu cât pot duce. Mai ales povara anilor. Sunt mulţi, dar nu mă plâng atâta timp cât mai pot juca "fobal" cu pruncii. Că de umblat umblăm multe ore prin burg fără să ne învârtim în cerc.
RăspundețiȘtergereSă ai o noapte liniştită.
Multumesc, la fel >:D<
ȘtergereOare cu trecerea timpului invatam sa ne ascultam?!