marți, 10 iulie 2012

Nu ma inteleg nici eu

   
  M-am obisnuit de mult timp, 
  cu gandul ca nimeni nu intelege,
  dar cel mai tare a durut
  cand mi-am dat seama ca nu ma inteleg nici eu.

   Am petrecut atat de mult timp
  alergand printre propriile ganduri,
  dar niciodata nu a contat,
  pentru ca nu ma inteleg nici eu.

  Eu nu ma lupt cu destinul,
  ci cu propriile ganduri,
  si cand gandesc asa,
  parca nu ma inteleg nici eu.

  Nimeni nu ma va intelege vreodata,
  pentru ca nu ii voi lasa,
  dar nici nu am pretentia sa ma inteleaga cineva,
  atata timp cat nu ma inteleg nici eu.

   Articol scris pentru MWB dupa o tema propusa de Tibi:
  
   Monologul interior: oricât de mult am analiza oamenii, nu vom ști niciodată cu adevarat ce gândesc ei.
   Ce fac oamenii când sunt singuri în mintea lor?
   Putem citi gândurile oamenilor sau doar ne permit ei să le intuim?
   Oamenii se luptă cu viața sau doar cu sinea lor?


  Alte articole inscrise in concurs:
   Unui strain
   Vocea constiintei
   Esti sigur de ceea ce vezi?

luni, 9 iulie 2012

Te-am pierdut

 
  Te-am pierdut,
  si nici macar nu am stiut
  ca ai fost al meu.

  Te-am pierdut
  si blestem momentul
  in care ti-ai dat seama cine sunt.

  Te-am pierdut,
  pentru ca tu erai indragostit
  doar de o masca a mea.

  M-ai pierdut,
  si nici macar nu te-ai straduit sa afli
  cine sunt cu adevarat.

  Tie nu iti pasa.

duminică, 8 iulie 2012

La multi ani,Bianca!:*

  Nu ma pricep la urari.De cele mai multe ori (spre rusinea mea), le iau de pe internet, dand copy-paste.Dar aseara ti-am scris din suflet..la fel si felicitarea aia.
  A fost superb in Brasov.Si trebuie sa recunosc ca scriu pentru ca mi-e teama.Nu vreau sa uit alea doua zile. Trebuie sa scriem undeva tot ce am facut.Sau aproximativ tot.. Uitarea este inevitabila.Dar sunt si clipe care vor ramane mereu in mintea mea.

 Deci.. nu o sa uit cum:
  - ne-am intalnit in fata Bancii Comerciale, care era verde cu maro (deci eu ziceam ca e verde,tu ca e alta culoare :)) ) si am vorbit la telefon pana ai venit (ti-am zis ce emotii am avut sper..)
  - am fost la Muzeul Virtual, unde partial mi-am invins teama de inaltime (scarile alea erau groaznice, parca transparente.. nu cred ca as fi urcat cu altcineva,dar cat ma bucur ca am facut-o!).. s mai stii cuplul ala care a vrut o poza,si trebuia sa le fac eu una,dar cand am vazut ca merg pe chestiile alea m-am lasat pagubasa?! :))
  - am vazut catelul ala atat de draguuut (ala de pe afisul pe care mi l-ai aratat ma tarziu), si dupa am baut eu ca sparta o gramada de apa :))
  - am fost in Piata Sfatului,si ne-am jucat cu porumbelul ala atat de cuminte.. si parca nu ne mai venea sa il lasam sa plece :D
  - am mancat cea mai buna inghetata (pe cuvant!) si am dat-o naibii de dieta (asta doar pentru o zi :D)
  - am mers prin padure
  - am vazut Brasovul de undeva de sus (langa Tampa cred?!) si am avut si niste discutii mai sadice :)) (si ma bucur ca nu te-ai aruncat,ca nu aveam de unde sa iti iau un .. :)) la ora aia)
   - saaau sper ca mai tii minte faza aia din pasaj,cand ti-am spus sa ai grija la scari si m-am impiedicat eu :))

  Pentru cititori nu stiu daca au valuare randurile de mai sus.Postarea asta o sa conteze doar pentru o singura persoana: pentru tine!Si asa e cel mai bine.. doar pentru tine scriu acum :D.
  Inca regret ca nu am putut sa ne luam la revedere.Dar poate e mai bine asa.
  Oricum,prietenia noastra nu tine cont de distanta sau timp.Noi doua vom fi prietene indiferent de cati km vor fi intre noi.Iti multumesc ca ma intelegi,ca ma asculti si ca esti printre singurele persoane care ma vad asa cum sunt: fara masca.


 P.S:O poza cu "fata de caine bleg",asa,ca bonus >:D<
 P.P.S:Bianca, schimba-ti parola, blogul asta parca nu mai are rost fara tine..

sâmbătă, 7 iulie 2012

Micul print.

  - Pe planeta mea,soarele apunea la cateva minute, mi-a spus Micul Print. Nu era nevoie decat sa ma intorc putin, si puteam vedea un alt apus.Cred ca soarele apunea de sute de ori intr-o zi..
  - Cand privesti apusul? l-am intrebat.
  - Cand ma simt singur sau cand sunt trist.
  - Si cat de singur te simteai tu pe planeta ta, Micule Print?

  Tu cat de des privesti apusul?Si ce simti,de fapt?!

duminică, 1 iulie 2012

Oameni..



 Stateam azi in tren si analizam oamenii.Veneam de la bunici,si nu aveam chef de nimic.
 Si i-am vazut..
 Oameni care zambeau sau care nu pareau fericiti.
 Oameni grabiti sau mai putin..
 Oameni care pareau ca stiu ce vor.
 Oameni insotiti de alti oameni,si totusi mai singuri ca oricand.

 Toti oameni..si parca toti nepasatori.