marți, 10 iulie 2012

Nu ma inteleg nici eu

   
  M-am obisnuit de mult timp, 
  cu gandul ca nimeni nu intelege,
  dar cel mai tare a durut
  cand mi-am dat seama ca nu ma inteleg nici eu.

   Am petrecut atat de mult timp
  alergand printre propriile ganduri,
  dar niciodata nu a contat,
  pentru ca nu ma inteleg nici eu.

  Eu nu ma lupt cu destinul,
  ci cu propriile ganduri,
  si cand gandesc asa,
  parca nu ma inteleg nici eu.

  Nimeni nu ma va intelege vreodata,
  pentru ca nu ii voi lasa,
  dar nici nu am pretentia sa ma inteleaga cineva,
  atata timp cat nu ma inteleg nici eu.

   Articol scris pentru MWB dupa o tema propusa de Tibi:
  
   Monologul interior: oricât de mult am analiza oamenii, nu vom ști niciodată cu adevarat ce gândesc ei.
   Ce fac oamenii când sunt singuri în mintea lor?
   Putem citi gândurile oamenilor sau doar ne permit ei să le intuim?
   Oamenii se luptă cu viața sau doar cu sinea lor?


  Alte articole inscrise in concurs:
   Unui strain
   Vocea constiintei
   Esti sigur de ceea ce vezi?

luni, 9 iulie 2012

Te-am pierdut

 
  Te-am pierdut,
  si nici macar nu am stiut
  ca ai fost al meu.

  Te-am pierdut
  si blestem momentul
  in care ti-ai dat seama cine sunt.

  Te-am pierdut,
  pentru ca tu erai indragostit
  doar de o masca a mea.

  M-ai pierdut,
  si nici macar nu te-ai straduit sa afli
  cine sunt cu adevarat.

  Tie nu iti pasa.

duminică, 8 iulie 2012

La multi ani,Bianca!:*

  Nu ma pricep la urari.De cele mai multe ori (spre rusinea mea), le iau de pe internet, dand copy-paste.Dar aseara ti-am scris din suflet..la fel si felicitarea aia.
  A fost superb in Brasov.Si trebuie sa recunosc ca scriu pentru ca mi-e teama.Nu vreau sa uit alea doua zile. Trebuie sa scriem undeva tot ce am facut.Sau aproximativ tot.. Uitarea este inevitabila.Dar sunt si clipe care vor ramane mereu in mintea mea.

 Deci.. nu o sa uit cum:
  - ne-am intalnit in fata Bancii Comerciale, care era verde cu maro (deci eu ziceam ca e verde,tu ca e alta culoare :)) ) si am vorbit la telefon pana ai venit (ti-am zis ce emotii am avut sper..)
  - am fost la Muzeul Virtual, unde partial mi-am invins teama de inaltime (scarile alea erau groaznice, parca transparente.. nu cred ca as fi urcat cu altcineva,dar cat ma bucur ca am facut-o!).. s mai stii cuplul ala care a vrut o poza,si trebuia sa le fac eu una,dar cand am vazut ca merg pe chestiile alea m-am lasat pagubasa?! :))
  - am vazut catelul ala atat de draguuut (ala de pe afisul pe care mi l-ai aratat ma tarziu), si dupa am baut eu ca sparta o gramada de apa :))
  - am fost in Piata Sfatului,si ne-am jucat cu porumbelul ala atat de cuminte.. si parca nu ne mai venea sa il lasam sa plece :D
  - am mancat cea mai buna inghetata (pe cuvant!) si am dat-o naibii de dieta (asta doar pentru o zi :D)
  - am mers prin padure
  - am vazut Brasovul de undeva de sus (langa Tampa cred?!) si am avut si niste discutii mai sadice :)) (si ma bucur ca nu te-ai aruncat,ca nu aveam de unde sa iti iau un .. :)) la ora aia)
   - saaau sper ca mai tii minte faza aia din pasaj,cand ti-am spus sa ai grija la scari si m-am impiedicat eu :))

  Pentru cititori nu stiu daca au valuare randurile de mai sus.Postarea asta o sa conteze doar pentru o singura persoana: pentru tine!Si asa e cel mai bine.. doar pentru tine scriu acum :D.
  Inca regret ca nu am putut sa ne luam la revedere.Dar poate e mai bine asa.
  Oricum,prietenia noastra nu tine cont de distanta sau timp.Noi doua vom fi prietene indiferent de cati km vor fi intre noi.Iti multumesc ca ma intelegi,ca ma asculti si ca esti printre singurele persoane care ma vad asa cum sunt: fara masca.


 P.S:O poza cu "fata de caine bleg",asa,ca bonus >:D<
 P.P.S:Bianca, schimba-ti parola, blogul asta parca nu mai are rost fara tine..

sâmbătă, 7 iulie 2012

Micul print.

  - Pe planeta mea,soarele apunea la cateva minute, mi-a spus Micul Print. Nu era nevoie decat sa ma intorc putin, si puteam vedea un alt apus.Cred ca soarele apunea de sute de ori intr-o zi..
  - Cand privesti apusul? l-am intrebat.
  - Cand ma simt singur sau cand sunt trist.
  - Si cat de singur te simteai tu pe planeta ta, Micule Print?

  Tu cat de des privesti apusul?Si ce simti,de fapt?!

duminică, 1 iulie 2012

Oameni..



 Stateam azi in tren si analizam oamenii.Veneam de la bunici,si nu aveam chef de nimic.
 Si i-am vazut..
 Oameni care zambeau sau care nu pareau fericiti.
 Oameni grabiti sau mai putin..
 Oameni care pareau ca stiu ce vor.
 Oameni insotiti de alti oameni,si totusi mai singuri ca oricand.

 Toti oameni..si parca toti nepasatori.

miercuri, 27 iunie 2012

Scrisoare catre viitor .


                                                  Draga Viitorule,


Desi ne intalnim tot timpul,tu totusi stii mai multe despre mine decat stiu eu despre tine . Si desi e ciudat tu ai la tine si amintirile mele ,nu ? Deci iti amintesti acum 2 ani cand am hotarat cum vei fii tu ? E imposibil sa nu iti amintesti . Nu-i asa ca de atunci totul a devenit mai colorat ? Dar ca sa fiu sigura ca stii despre ce e vorba si ca iti faci treaba am sa iti explic totul …
Totul a inceput cu o melodie … O melodie trista,care parca imi patrundea in suflet . Da…si in momentul asta ascult acea melodie si parca imi vin imagini din trecut in minte . Era luna lui septembrie ,luna anotimpului meu preferat  si totusi stateam in casa ascultand melodia aceea . Versurile erau ciudate,nu intelegeam nimic din ele . Si totusi versurile acelea stii ce au facut ? Trebuie sa stii ,ca doar din acel moment ai inceput sa imi luminezi viata. M-au apropiat de persoana care mi-a stat alaturi de cand s-a nascut,dar nu am observat asta.  Si de atunci a aparut si ambitia mea … O melodie,o poza,un video, o emisiune si uite asa visul meu a prins aripi . Dar inca nu a invatat sa zboare prea sus … dar in curand va reusi, trebuie doar sa isi mai exerseze zborul . Dar stii care e cel mai frumos lucru ? imi impart visul cu verisoara mea,careia I se datoreaza tot meritul pentru ceea ce noi numim “visul nostru” . Si ca sa nu te mint e foarte greu ceea ce facem si e nevoie de multa munca . Cateodata imi vine sa renunt,dar de ce sa renunt cand m-am chinuit,am plans deoarece nici una din noi nu a avut sprijin,am devenit o ciudata si viata mea s-a schimbat radical ? Nu…nu o sa renunt. De ce sa te dau la o parte cand esti atat de aproape . Si vezi cate am realizat in acesti doi ani ? Am inceput sa inteleg din versuri,ceea ce pare amuzant,dar mie imi provoaca fluturasi , am invatat sa nu fiu rasista,am invatat sa fiu copil ori de cate ori vreau fara sa imi pese ce zice lumea si ce e cel mai important acest vis ma tine legata de persoana care ma ridica atunci cand sunt la pamant .
Mai incolo sper sa ne duci acolo unde ne dorim , Coreea de Sud ,chiar daca nu va fi usor,dar daca a-m renunta la visul nostru ,sufletele noastre nu ar mai fi colorate . Te pot ruga ceva ? Invata-ma sa zic nu . Si Viitorule, multumesc ca incepi sa imi deschizi ochii ! 

Articol inscris in BLOG POWER 28 cu urmatoarea tema (propusa de Cry) : 
Visul meu, copil fiind
- Ce vroiai să devii atunci când erai copil?
- Ce ai devenit acum, ai reușit sau ai ales altă cale în viață?
- Ai renunțat la dorințele tale pentru ceva ce-ți place sau ai fost nevoit?
 Alte articole: Un vis indepartat Toti visam

marți, 26 iunie 2012

Am fost si eu.. (poezie)

  
  Am fost si eu copil candva,
  dar timpul nu m-a iertat,
  a ramas indiferent
  in fata unui suflet inocent.

  As fi vrut ca timpul sa stea in loc,
  sa fiu mereu copila de atunci,
  dar nu se poate face nici o exceptie
  cand esti doar un biet muritor.

  Am fost si eu copil candva,
  si parca aveam propriul meu univers,
  o lume in care basmele deveneau realitate,
  o lume in care eram .. fericita.

  Mi-e dor..